luni, 30 ianuarie 2017




CE ÎNVĂȚAU COLEGII NOȘTRI DE MESERIE ACUM PESTE 200 DE ANI

Programul de învățământ de la Bergakademie din Freiberg[1] era structurat pe 4 ani:
-       un an pregătitor;
-       3 ani de studii.
Programul de studiu cuprindea următoarele discipline: 
- matematici structurate în două cicluri;
- geometrie descriptivă;
- mecanică generală elementară;
- mecanică minieră elementară;
- mașini curs structurat în două cicluri;
- curs teoretic și practic de topografie;
- curs de chimie: teoretică, practică și analitică;
- metalurgie generală;
- metalurgia fierului;
- mineralogia teoretică și practică;
- cristalografia;
- fizica;
- geognozia (o ramură a geologiei, disciplină care studiază mineralele, rocile și resturile de floră și faună din scoarța terestră);
- litologia (ramură a geologiei care studiază rocile sedimentare, petrografia);
- teoria venelor (venele în sensul formei și distribuției straturilor de minereu);
- practică litologică și petrografică;
- minerit curs structurat în două cicluri;
- legislație minieră;
- contabilitate;
- desen. 

După: John A. Church „Mining Schools in United States”, New York, 1871- https://archive.org/details/miningschoolsofu00churrich










NOTĂ:

[1]   Bergakademie din Freiberg sau Kurfürstlich-Sächsische Bergakademie zu Freiberg” a fost înființată în 1765 de Franz Xaver von Sachsen în scopul îmbunătățirii activității miniere în Saxonia. Este cea mai veche școală de ingineri din spațiul german. În această școală superioară au fost descoperite elementele chimice indiu (In) în 1863 și germaniu (Ge). Franz Xaver von Sachsen sau  Franz Xavier de Saxonia (1730-1806), prinț german, regent al Saxoniei.
Prima instituție de învățământ superior din lume cu profil minier și metalurgic. La începutul sec al XIX-lea jumătate din studenți erau nord-americani. Astăzi este invers, se caută de către europeni marile universități americane.







joi, 12 ianuarie 2017

MIEZUL IERNII

O frumoasă poezie adecvată unui ianuarie 2017, după viscol



Vasile Alecsandri - Pasteluri
Miezul iernii

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.

O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

După: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/mezul.php