miercuri, 20 februarie 2013

FĂURAR


În credința populară luna februarie este denumită „Faur” sau „Făurar” care vine de la o tradiție legată de anul agricol. Atunci când iarna este pe sfârșite, meșterii făurari din satele românești pregătesc uneltele de muncă pentru începerea muncilor agricole din primăvară. Astfel, de exemplu: se ascut sau se înlocuiesc brăzdarele de plug sau cuțitele prășitoarelor, hârlețul, coasa, secera sau furca. Luna februarie mai are o particularitate fiind mai scurtă, având 28 de zile sau 29 de zile în anii bisecți. Luna Făurar este deci ciuntită, are o infirmitate prin lipsa unor zile. Se crede că este o referință la zeul Hefaistos (numit și zeu făurar) și la handicapul său. În arta greacă zeul este reprezentat ca un meșteșugar purtând topor, clești, bonetă  și tunică cu mâneci. Picioarele zeului sunt întoarse în afară ca un simbol al infirmității sale. În timpurile moderne, comentatorii acestor mituri au indicat posibilitatea de apariție a malformaţiilor tipice la fierari şi la alți metalurgi, din cauza expunerii lor la metale grele (plumb, arsenic, mercur), aflate în componența materialelor pe care le prelucrau. Astfel, otrăvirea cu arsenic (prezent ca un element de impuritate în cupru), de obicei, dă naştere la o blocare nervoasă, cu o slăbire a musculaturii, urmată de o paralizie a mușchilor inferiori. Astfel se explică științific infirmitatea zeului Hefaistos.