luni, 20 februarie 2012

ROMÂNIA ECONOMICĂ 1921

„ROMÂNIA ECONOMICĂ 1921” - Un raport al ministerului Industriei și Comerțului - Direcția generală de industrie- Oficiul de studii și anchete.


În cele ce urmează, am să prezint câteva considerații despre economia României Mari, în primii ani ai desăvârșirii unității sale naționale. Acest document elaborat în limba franceză, oferă numeroase  și interesante date despre România primilor ani, după sfârșitului Primului Război Mondial. „România nu este o țară nouă. Războiul a găsit-o în plină dezvoltare economică, datorată unei jumătăți de secol de completă independență politică.” „Formată din vechea Românie independentă și din fragmente din vechile imperii care s-au prăbușit pentru totdeauna:  Basarabia din vechiul imperiu al țarilor, Bucovina din Austria, Banatul și Transilvania din Ungaria, noua Românie, care din punct de vedere al ideii naționale, reprezintă o unitate perfectă, nu și-a putut încă arăta valoarea unității sale, din punct de vedere economic și să se manifeste ca un factor nou de producție în Europa centrală și de est. Viața normală își reia lent ritmul său în țara și în provinciile care au aparținut unor sisteme economice diferite, trebuie timp pentru ca ele  să se sudeze sub acest aspect.” Suprafața României era la acel an 1921 de 294.244 km2 și  avea o populație de 16.262.177 locuitori. „Agricultura a fost și va rămâne încă mult timp una din principalele surse ale bogăției noastre naționale.” Repartiția terenurilor agricole: Terenuri arabile - 14.591058 ha 90 (44,3%); pajiști – 2.312.426 ha(7,0%); viță de vie -191124 ha (0,6%); păduri - 6.715.731 ha (20,4%); pășuni – 3.517.525 ha (10,7%); case, grădini, terenuri necultivate – 3.568.116 ha (17,0%); total 32.894.980 ha. Din punct de vedere al valorilor create  industria reprezintă 16-20% din valoarea creată de agricultură. Industria metalurgică din Vechiul Regat s-a dezvoltat în strânsă legătură cu industria petrolieră și a mașinilor agricole. „Industria metalurgică este cea mai importantă dintre toate. Ea este una dintre condițiile dezvoltării altor industrii, cărora le furnizează mașini; ea este necesară dezvoltării căilor de comunicații, mai ales a căilor ferate, ea furnizează cultivatorilor plugurile și alte mașini agricole.” „Producția anuală a grupurilor Reșița, Anina, Nădrag (grupul Reșița), Hunedoara, Cugir, Călan, Ferdinandsberg (Oțelul Roșu) este din punct de vedere strict siderurgic de 260.000 tone de fontă brută. Această producție calculată la 831 lei/ tonă reprezintă în medie 21.580.000 lei, a cărei cotă de participare națională (valoarea materiilor prime, combustibilului și mâinii de lucru indigene,pentru obținerea valorii unui produs fabricat) este de 11.232.000 lei, 52% din cauza utilizării unor minereuri și a cocsului  din import. Din această cantitate de fontă brută aceste grupuri industriale pot transforma 106.000 tone, producând 145.000 tone de fier și oțel. Întreaga această cantitate poate fi laminată în întregime. Din punct de vedere al fontei, fierului și oțelurilor laminate, numai Reșița și Hunedoara reprezintă: 154.000tone de fontă brută (83 lei/t) și 145.000 tone (150 lei/t) de fier și oțel laminat în valoare totală de 35.837.000lei . Forța maximă de producție a Reșiței și Hunedoarei este de 120.300 tone disponibile în comerț: 7414 t piese de oțel turnat, 27.942 t piese turnate din fontă, 121.000t fier și oțel laminat, 9000 t pentru poduri și construcții, 11.674 t mașini și piese pentru mașini, un total de 297.330 tone. Industria metalurgică utilizează 27.000 HP. și 15.525 muncitori. Necesarul țării de produse metalurgice este de 650.000 t care necesită 554.000 t fontă brută. Cum grupurile Reșița și Hunedoara nu pot produce decât 260.000 t de fontă brută restul de 294.000 t trebuie acoperit din importurile de produse semifabricate și fabricate. Consumul de cocs metalurgic este de 134.000t/ an. 
Iată câteva din produsele metalurgice importate: laminate- 125.678 tone, tuburi și țevi - 35.839 tone, piese turnate -13615 tone, diverse -17.940 tone, cabluri și sârme - 4.364 tone, mașini agricole -12.249 tone, arme -916 tone, motoare de mașini 43.091 tone, vehicule - 7.753 tone. TOTAL 261.715 tone în valoare de 167.790.000 lei.
                                                                                                    


După: www. dacoromanica.ro


HARTA ROMÂNIEI MARI





ROMÂNIA PITOREASCĂ





vineri, 17 februarie 2012

STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (V)

IMPERIUL AUSTRO - UNGAR


„LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” prezintă în volumul  al IV-lea apărut în 1887, Austro-Ungaria sau Imperiul Austro -Ungar. Este al treilea stat din Europa din punct de vedere al populației după Rusia și Germania. Imperiul se întinde pe o suprafață de 622.269 km2 și o populație de aproximativ 40 milioane locuitori repartizați astfel în diferite state sau provincii care compun monarhia mai ales în două monarhii dualiste austriacă și ungară desemnate sub numele de Cisleithanie și Transleithanie. Este o mare diversitate de populații aparținând a cinci rase: slavă, germanică, latină, maghiară și semitică. Iată repartiția acestora și numărul aproximativ de locuitori: 
Rasa slavă: Cehi și slovaci 7.140.000; Polonezi 3.255100; Ruteni (rușii mici -ucraineni) 3.157.400; Sloveni 1.228.000; Sârbi 1.509.800; Croați1.410.200; Bulgari 30.000.
Rasa germanică: Germani 7.000.000.
Rasa Maghiară: Maghiari 6.200.000.
Rasa semitică: Evrei 1.646.525.
Rasa latină: Italieni și Ladini (retroromani) 725.000; Români 1.623.000.
Popoare diferite: Albanezi 3.000;Greci 3.400; Țigani 151.400; Armeni 10.000.
Pe plan religios împăratul și împărăteasa participă la marile ceremonii ale bisericii catolice. Clerul din toate confesiunile are o situație bună; posedă bunuri numeroase, veniturile unei astfel de episcopii se cifrează la sute de mii de franci. De aceste venituri considerabile, profită în general dezvoltarea intelectuală,  a uneia sau alteia din naționalități; popoarele au un interes particular de a avea prelați bogați. Catolicii romani sunt cei mai numeroși 25.554.000, grecii uniți 4.030.000, protestanții 3.622.000, ortodocșii 2.928.000, izraeliții 1.643.000, țiganii 130.000. Se nominalizează existența unei arhiepiscopii greco - catolice la Blaj (Balaszfalva), a unui patriarh sârb la Karlowitz, un arhiepiscop ortodox român la Sibiu (Hermannstadt), un arhiepiscop ortodox la Cernăuți. (date statistice din 1880)
Căi de comunicație: Căi ferate 13.000 km în Austria și 9.000 km în Ungaria, navigație pe Dunăre și canale etc.
Industria constituie ocupația a aproape un sfert din populație, aproximativ 8.000.000 persoane. Comerțul exterior este excedentar exporturi în valoare de  708.700.000 florini și importuri în valoare de 612.900.000 florini. (1884). (Un florin = 2,0-2,30 franci francezi). 
Bugetul Austro -Ungariei este marcat de deficit. Iată situația anului 1885.
Austria înregistrează venituri de 504.961.495 florini și cheltuieli de 520.198.772 florini, adică un deficit de 15.237.277 florini. (2,9%)
Ungaria înregistrează venituri de 316.056.501florini și cheltuieli de  327.940.264 florini, adică un deficit de 11.883.763 florini (3,6%)
 Enciclopedia mai subliniază tendințele de asimilare a populației românești și a populațiilor slave, duse de Ungaria, de faptul că în nicio formă din sistemul de învățământ nu se studia limba română. 


Harta Austro-Ungariei în 1911;  După:
http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/austria_hungary_1911.jpg



  




sâmbătă, 4 februarie 2012

STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (IV)


MAREA BRITANIE

„LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” prezintă Marea Britanie în volumul al XIX-lea din 1894. Este o insulă situată în Europa occidentală. Este astfel numită pentru a nu fi confundată cu mica Britanie, peninsulă franceză situată la Marea Mânecii. Acest nume datează din 6 mai 1707, când  s-a făcut unirea  regatelor Scoției și Angliei. Apoi în 1800 s-a făcut și alipirea Irlandei sub numele de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Suprafața  este de 217.841km2 cărora li se adaugă 11.633  km2 suprafața unor 961 de mici insule (din care 200 sunt locuite) care se atașează Marii Britanii. Populația conform recensământului din 1891 este de 37.879.285 locuitori din care: 29.001.018 în Anglia și Țara Galilor, 4.025.647 în Scoția și 4.704.750 în Irlanda.                                                                                                        Mijloace de transport erau caracterizate printr-o densă  rețea de căi ferate de 32.488 km (1892), șosele și canale navigabile. Comerțul exterior al Marii Britanii este  marcat de deficit. Astfel în 1891 importurile au fost de 99.464718 lire sterline, exporturile au fost de numai 85.956.088 lire. Regatul României la acea dată avea un excedent legat de comerțul cu Marea Britanie exporturi de produse agricole de 4.447.159 lire și importuri de 1.270.271 lire  (1890).

Bugetul de venituri și cheltuieli al Marii Britanii























Din analiza bugetului Marii Britanii constatăm că se alocă un important procent 34,9% cheltuielilor militare, dar și instrucției publice 9,2% un procent foarte ridicat pentru că el cuprinde și cheltuielile legate de știință și cultură (muzee).


Marea Britanie la sfârșitul secolului al XIX-lea
După:http://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Unit_al_Marii_Britanii_%C8%99i_al_Irlandei


joi, 2 februarie 2012

STRUCTURA BUGETULUI UNOR ȚĂRI EUROPENE LA SFÂRȘITUL SEC. al XIX-lea (III)

FRANȚA


„LA GRANDE ENCYCLOPÉDIE INVENTAIRE RAISONNÉ DES SCIENCES, DES LETRES ET DES ARTS” apărută la Paris și editată de  „Société de savants et de gens de lettres” prezintă Franța în volumul al XVII-lea din 1893. Această țară este situată în emisfera nordică, în partea occidentală a Europei. Conturul Franței se înscrie într-un hexagon.  Are o suprafață de 534.479 km2 și o populație de 38.343.192 locuitori (1891). Franța este împărțită (după recensământul din 1891) în 86 departamente și teritoriul Belfort; 362 arondismente incluzând și teritoriul Belfort. Învățământul este organizat pe trei grade: Învățământul primar (școli elementare de băieți, fete sau mixte, școli elementare superioare de băieți și de fete); școlile primare sunt publice sau private, conduse de laici sau de membrii unor congregații; există și numeroase școli pentru adulți. Instrucția primară este obligatorie pentru copii de la șase la treisprezece ani. În anul 1889-1890 au fost înscriși 5.601.567 elevi. Învățământul secundar se desfășoară în licee, instituții publice de stat, în colegii, instituții publice comunale și în instituții libere, conduse de laici sau congregații religioase. Învățământul secundar este finalizat prin bacalaureat. Existau în 1891un număr de 1.004 instituții de învățământ care numărau 152.855 elevi. Învățământul superior este compus în numele statului din facultăți care au sediu în academii. Existau în Franța 15 facultăți de litere, 15 facultăți de științe, 12 de drept, 2 de teologie protestantă, 4 de medicină, existau de asemenea școli superioare de farmacie, facultăți mixte sau școli pregătitoare de medicină și farmacie. Învățământul superior este alcătuit și din facultăți libere. Numărul de studenți era în 1891 de 21.716 din care 20.785 în facultăți de stat, 931 în facultăți libere. La Paris erau 9.499 studenți, iar 12.217 în provincie. Printre instituțiile de primă mărime și tradiție se pot cita: College de France, Muzeul de istorie naturală, Școala normală superioară, Școala de înalte studii, Școala de limbi orientale, Școala de cartografie, Școala de bellearte, Conservatorul de muzică și artă dramatică etc. care depind de ministerul instrucției publice; Școala politehnică, școala de poduri și șosele, Școala de mine, Școala superioară de război, Școala de artilerie și geniu de la Fontainebleau, Școala de cavalerie de la Samur, Școala forestieră de la Nancy, Institutul agronomic, Școala specială militară  Saint Cyr, Școala navală de la Brest etc. care sunt coordonate de diverse ministere. (Am făcut această enumerare pentru că, de-a lungul anilor, numeroase personalități din țara noastră au frecventat aceste școli superioare din Franța, sau au constituit un model pentru organizarea învățământului superior românesc). Aproape toate departamentele posedă societăți ale savanților , a căror activitate contribuie la progresul științei. La Paris existau un mare număr de asemenea societăți, unde se găsesc mari instituții publice: Observatorul astronomic, Biroul longitudinilor, Academia de medicină și plasat în vârful științei Institutul Francez compus din cinci academii: Academia Franceză, Académie des inscriptions et belles-lettres, Academia Franceză de Științe, Académie des sciences morales et politiques, Académie des beaux- arts. Cultele recunoscute în Franța sunt: catolic, protestant și israelit. Din 4 septembrie 1870 Franța este o republică condusă de parlament, care votează legile,bugetul. Parlamentul este bicameral format din Cameră și Senat. Camera deputaților este aleasă direct prin vot universal pe patru ani. Senatul compus din 300 de membri cuprinde un număr de senatori inamovibili, înlocuiți numai în caz de deces și de senatori aleși. Președintele Republicii este numit de parlament pe 7 ani. El prezidează Consiliul de miniștrii și este asistat de un Consiliu de Stat. Consiliul de Miniștrii format din miniștrii cel mai adesea din rândul parlamentarilor. Astfel în 1893 existau ministerele: justiție și culte, interne, externe, finanțe, război, marină și colonii, instrucție publică și arte frumoase, agricultură, comerț și industrie, lucrări publice. Căi de comunicații: șosele naționale 38.057 km (1892), șosele departamentale 29.900 km (1889), navigație fluvială pe 6.670km (1890), căi ferate 37.954 km (1892).

Structura bugetului Franței
FRANȚA ÎN ANUL 1900,


Bugetul Franței este excedentar. Se poate observa că o însemnată parte este destinată cheltuielilor militare 20,245% pentru armata de uscat și 9,07% pentru marină și colonii, lucrărilor publice 6,63% și învățământ 5,54% (un procent bun și pentru epoca noastră, ținând cont și de existența unor școli particulare sau confesionale).