ROMÂNIA ECONOMICĂ ÎN 1928 (II)

Industria românească este concentrată în regiunile bogate în materii prime, ale exploatărilor de minereuri, cărbune, sare, petrol sau gaz metan păduri sau zone agricole, dar și în centre mari de consum cu mână de lucru calificată și ieftină. Economistul român V. Madgearu scria în prefața  lucrării: „Evoluția economiei românești după războiul mondial” - București 1940: „Nu se poate afla însă un îndreptar sigur pentru politica economică, fără o cunoaștere temeinică a condițiilor de existență și dezvoltare a economiei naționale a fiecărui popor în parte.” 
V. Madgearu indica în lucrarea citată despre existența în geografia industriei românești a 8 regiuni și a 9 centre industriale astfel:

1.Regiunea din Valea Prahovei cu centrele: Ploiești, Câmpina, Teleajen, Brazi, Moreni, Comarnic, Bușteni, Azuga  și Sinaia determinate de bogățiile de petrol, cariere de piatră, păduri și căderi de apă. În această zonă s-au concentrat rafinăriile de petrol, fabrici de ciment, var, ipsos și fabrici de hârtie. Alături de acestea au mai apărut și alte fabrici care deserveau aceste industrii: ateliere mecanice și de tâmplărie, cabluri și lanțuri pentru extragerea petrolului, fabrici de acid sulfuric pentru rafinăriile de petrol, fabrici de cuie etc. Prezența unei populații numeroase a generat și producerea unor bunuri de consum: textile și pielărie, fabrici de produse alimentare.

2. Regiunea Reșiței în care datorită bogăției de minereuri de fier și mangan, cărbuni precum: huilă, antracit și mangal și a căderilor de apă s-a dezvoltat industria siderurgică și mecano  - siderurgică. La început s-au produs fontă și oțel, apoi s-a trecut la fabricarea de profile, tablă, sârmă și alte construcții metalice. Mâna de lucru a fost la început asigurată prin colonizare, apoi și prin formarea unor cadre calificate autohtone. Prezența unor întreprinderi metalurgice a dat naștere și altor industrii auxiliare: distilerii de cărbune și lemn, fabrici de oxigen pentru atelierele mecanice, fabrici de cărămizi refractare etc.

3. Regiunea Turdei cu centrele Câmpia Turzii, Târgu Mureș, Mediaș, Sighișoara, Zlatna. Rezervele de gaz metan, sare, minereuri de aur, argint, cupru și plumb precum și a numeroase cariere de piatră au determinat așezarea unor numeroase industrii în zonă: fabrici de ciment, var, cărămizi, țigle, porțelan, faianță, sticlă, acid sulfuric, sulfați de cupru și de plumb, clor precum și alte industrii alimentare, textile și pielărie. Combustibilul ieftin, gazul metan a facilitat și apariția unei fabrici de tras sârmă.

4. Regiunea Baia Mare cu centrele Firiza de Jos și Baia Mare a fost determinată de prezența minereurilor de aur, argint, cupru, plumb, zinc, sulf. Pe aceste baze s-au produs lingouri de plumb și de cupru, țevi și tablă de plumb, bare de cupru, acid sulfuric, sulfați de cupru, plumb și zinc. De asemenea s-a dezvoltat industria alimentară de textile și pielărie.

5. Regiunea Ferdinand și Nădrag caracterizată prin industriile: siderurgică și mecano – siderurgică.

6. Regiunea Hunedoarei în care s-a dezvoltat industria siderurgică, datorită minereurilor de fier, a pădurilor abundente și căderilor de apă.

7. Regiunea Cisnădiei unde vechea industrie casnică s-a transformat în industrie textilă cu principale centre Sibiul și Tălmaciul.

8. Regiunea Piatra Neamț, Bacău și Buhuși caracterizată prin industria textilă și prelucrarea lemnului.

Capitala țării București este cel mai important centru industrial (17,2% din producția țării). Aici s-au dezvoltat  ramurile industriilor: bunurilor de consum, materiale de construcție, metalurgică, chimică și a lemnului. Au cunoscut un avânt și alte centre industriale mari: Timișoara, Brașov, Arad, Galați, Brăila, Cernăuți, Cluj și Iași.

Câteva fabrici mai importante după: „Plan și ghid al orașului București” de V. Miorini - ed. Cartea Românească S.A.

După: www. dacoromanica .ro