sâmbătă, 25 iunie 2011

26 IUNIE ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL AL ROMÂNIEI


„Dacă ne-nfruntă munţii cu munţii ne vom bate,
Pentru lumina ţării şi pentru libertate,
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus,
Decât slujirea ţării nimic nu-i mai presus.
Jurăm credinţă luptei oricât ar fi de grea,
Jurăm că pentru ţară şi viaţa ne-o vom da,
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România,
Trăiască în fericite şi linişte poporul,
Trăiască România trăiască tricolorul!


Adrian Păunescu







TREI CULORI

de Grigore Vieru

Străine pofte ne-au răpit
Când via dulce, când ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept să smulgă Tricolorul.

Fusese vremea mult prea cruntă,
Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul,
Că azi ne strângem şi la nuntă
Şi la botez cu Tricolorul.

Trei culori şi-o singura iubire
Românească,
Trei culori şi-o singura vorbire
Românească,
Trei culori şi-o singura credinţă
Românească,
Trei culori şi-o singură fiinţă
Românească.

joi, 23 iunie 2011

CARTE VECHE: „ISTORIA BISERICII ROMÂNEȘTI ȘI A VIEȚII RELIGIOASE A ROMÂNILOR” DE NICOLAE IORGA (VI)





În vremurile tulburi ale anului1451 Constantinopolul amenințat de turcii lui Mohamed al II-lea Patriarhul Grigorie Mammas care ținea la unirea cu Roma a plecat.
Mitropolitul unit al Kievului, cardinalul Isidor a venit să proclame din nou unirea cu Roma „înverșunând și mai rău plebea mândră a Bizanțului împotriva dușmanilor și a pângăritorilor ortodoxiei străbune. Mulți chemau în gura mare, ca liberatori, pe Turci, cari și intrară, după un asediu mai lung, în orașul împărătesc la 28 maiu 1453.”
Pe plaiurile moldave în 1451 Mitropolitul Damian a murit. Domnul țării Bogdan tatăl lui Ștefan cel Mare „alese pe un Român,- am crede chiar pe un fiu de boier, o rudă de Voevod, căci prea mare e înrâurirea lui în toate afacerile, supt Domnii cari urmează. Teoctist era un om învățat, care a dat un mare avânt culturii slavone în Moldova, gonite acum din vetrele ei balcanice”.
Un Patriarh Nicodim se întâlnește la Ohrida în 1452. De la el se ceru pentru Teoctist, în împrejurări care nu se pot statornici mai sugur, nici pe bază de cronici, nici pe bază documentară, întărirea care nu putu să zăbovească.” Teoctist a păstorit Moldova până în 1477 fiind înhumat la Putna.
„Pe Ștefan însă, fiul acelui Bogdan, jertfit fără știința lui, Teoctist îl primi cu cea mai mare bucurie, în fruntea boierilor țerii, la locul zis Direptate, -unde se ucideau osândiții- atunci el veni cu ceata sa biruitoare să-și iea în stăpânire Suceava, ca o moștenire părintească.”
Clerul moldovenesc avea în fruntea sa pe: Mitropolitul Sucevei, pe episcopul de Roman sau de „Târgul-de Jos” Tarsie și pe egumeni: Teodor de al Bistrița, Ioasaf din Neamț, Anastasie din Moldovița și Stahie din Probota. Mitropoliile, sau Mitropolia și episcopia, își aveau daniile de pământuri și scutirile, drepturile de judecată, întocmai cum la aveau și mânăstirile. Un alt mitropolit care a slujit în timpul lui Ștefan cel Mare a fost Gheorghie, „Gheorghie cel bătrân” a murit în 1510 după ce-l înmormântase pe ”marele Domn”.
„În ultimele săptămâni ale anului 1479 și cele d'intâiu luni ale anului 1480, până în Maiu, Ștefan făcea să se așeze lespezi de marmură, frumos lucrate, pe locurile unde odihniau sau erau socotiți că trbuie să se odihnească înaintașii săi, Domni ai Moldovei: Bogdan-cel-Bătrân (sau cel Vechiu), lțcu, Roman, Ștefan-cel Bătrân, numiți toți «strămoși» ai săi, precum și Bogdan fratele și tovarășul de cârmuire puțin timp al lui Alexandru-cel-Bun” Ștefan a înființat o nouă episcopie cea a Rădăuților pe care a înzestrat-o cu multe danii. Dania din 1490 mai are o însemnătate. ”va trebui să rămâie nestrămutată pentru toate timpurile, neputând să fie schimbată, nu numai, cum se zicea în astfel de împrejurări, de către urmașii ce ar fi să aibă, din neamul său sau de sânge străin, dar și «de Mitropoliți», ceia ce nu s'a mai spus niciodată.”
Mânăstirea Putnei
„Analele Moldovei, redactate de călugări din mănăstirea Putna, cari legau însemnările lor de acelea făcute mai de mult în Bistrița lui Alexandru-cel-Bun, mărturisesc că zidirea locașului lor s'a început la 4 Iunie, - după alte versiuni 10 sau 20 Iulie – 1466. Se lucră multă vreme la dânsa și numai după biruința asupra Tătarilor, la 3 Septembre 1469, se făcu sfințirea, fiind de față întreg clerul moldovenesc.

„În forma ei de la început însă, mănăstirea trebuie să se fi înfățișat mai mică și mult mai simplă, - fiind și cea d'intâiu încercare a lui Ștefan, ca ziditor de asemenea locașuri. Un pridvor îngust, în care se intra, nu prin păretele din față, ci prin cel din dreapta, străbătut de o ușă joasă având cadru gotic de linii care se taie între ele în unghiuri drepte la capete, iar în mijloc se apropie unele de altele prin salturi în zigzag, printr'un șir de mici arcuri. Ușa goticămai mare, cu linii care se încoardă pentru a se atinge în sus, într'o întâlnire de ogivă ruptă. Tinda a femeilor, umbroasă în culori întunecate, de albastru și vânăt mai ales. Un naos mai larg, având la dreapta și la stânga strane. Un altar încheind crucea pe care o alcătuiește întreaga zidire. Pe afară ferestruici în același stil ca și ușa de intrare. Contraforturi, răzimători de piatră aparentă, une ori smălțuită verde și galben, care alternează cu piatra, scoțând în relief firide ce se întind de obiceiu într'o singură desfășurare dela temelia de piatră până subt streașina de șindrilă ridicată sus și aplecată pentru scurgerea ușoară a ploilor dese prin aceste văi de Carpați.” „Un puternic turn de clopotniță ridicat din mijlocul zidului de împrejmuire, are aceleași podoabe de piatră săpată.”
„«Maistori» din Ardeal, Sași, din școala celor care lucraseră biserica lui Ioan Hunyady la Sântimre ori biserica dela Feleac, lângă Cluj, în epoca lui Matiaș Corvinul, dăduseră Moldovei această nouă podoabă de artă”
Intrarea în mânăstirea Voroneț
Autorul postării, la mânăstirile Putna și Voroneț în 1972
„În părțile de sus ale țerii, Ștefan clădi, la 1488, mânăstirea Voronețului, pe locul unde a fost umila chilie de lemn a sihastrului Daniil, și apoi la 1471mănăstirea de lemn a egumenului Misail……. biserica dela Pătrăuți, din 1487, aceia dela Sânt' Ilie în margenea Sucevei, dela Bădăuți lângă Rădăuți, dela Reuseni…. pe locul unde fusese ucis tatăl său, Bogdan- Vodă, pomenesc biruinți pe care le cunoaștem.”

„Lista bisericilor construite în secolele XV și XVI” după: „Istoria arhitecturii românești” de arh. Grigore Ionescu -„Cartea Românească” -București 1937.



Caracteristicile stilului moldovenesc de construcție a bisericilor după:„Istoria arhitecturii românești” de arh. Grigore Ionescu -„Cartea Românească” -București 1937

vineri, 17 iunie 2011

ÎNTÂLNIRI ANIVERSARE (II)



Vechiul local al Politehnicii unde am învățat

40 DE ANI DE LA TERMINAREA FACULTĂȚII
În Aula Facultății de Știința și Ingineria Materialelor, pe 27.05.2011, a avut loc Adunarea Solemnă consacrată aniversării a 40 de ani de la terminarea facultății. Au fost întâlniri emoționante cu unii din profesorii noștri, care au rămas alături de noi, colegele și colegii din acei ani frumoși ai studenției.



Prezidiul Adunării format din: prof. univ.dr. ing. Bane Marin (coleg și principal organizator), prof. univ.dr. ing. Lavrentie Sofronie (șef de catedră în timpul studenției noastre), prof. univ.dr. ing. Florea Oprea (Decan al Facultății, în timpul studenției noastre), prof. univ.dr. ing. Silvia Vacu (atât de atașată de studenți, dar exigentă la examene)
Rugăciunea Solemnă pentru Profesorii și Colegii care nu mai sunt, rostită de Părintele Greco - Catolic Simion Mesaroș (colegul nostru)
Din nou în băncile Facultății
Colegii și profesorii participanți

Colegii de grupă


La masa festivă

Profesorul Sofronie (83 ani), soția sa și câțiva dintre foștii lui studenți

joi, 2 iunie 2011

ÎNTÂLNIRI ANIVERSARE (I)


LICEUL GHEORGHE SINCAI
(Scurt istoric)

În toamna anului 1890 în cadrul Liceului Matei Basarab, datorită numărului mare de elevi, s-au creat două clase divizionare (I şi II gimnaziu) ce au fost mutate într-o clădire situată în curtea bisericii Sfântu Gheorghe Vechi. În toamna anului 1891, prin raportul nr. 105 din 25 octombrie trimis la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, directorul Liceului Matei Basarab, arătând că pentru clasa a III de gimnaziu are un numar mare de elevi, solicita înfiinţarea unei a treia clase divizionare. Solicitarea a fost aprobată de către ministrul Gh. Dem. Teodorescu. La doar câteva săptămâni s-a solicitat înfiinţarea unei a patra clase divizionare cu elevi de clasa IV gimnaziu. Cum între timp în funcţia de Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice fusese numit Petru Poni, acesta a respins solicitarea directorului. În anul următor, ministru este numit Take Ionescu. Profitând de această nouă schimbare prof. Zossima Demarat directorul Liceului Matei Basarab face un nou raport prin care solicita înfiinţarea celei de a patra clase divizionare. Ministrul este favorabil solicitării directorului, dar îi comunică faptul că Ministerul nu poate asigura salariile noilor profesori până la 1 aprilie 1893 deoarece sumele respective nu fuseseră prevăzute în buget. Din acel moment se creează un grup de iniţiativă care strânge un număr de profesori dispuşi să profeseze fără nicio plată până în aprilie 1893. În urma întocmirii listei cu profesorii voluntari se face un raport către Minister care în final va avea ca efect decretul regal de înfiinţare a Gimnaziului Clasic Gheorghe Şincai.
În 1919, sub conducerea directorului Gheorghe Nedioglu, Gimnaziul Clasic devine Liceu.
Construcția actualului sediu începe in 1924. Până în anul 1928-anul în care liceul s-a mutat în noua clădire – nu era construită decât aripa dinspre bulevardul Ion I. C. Brătianu (azi Dimitrie Cantemir). La propunerea Ministerului Învățământului și Culturii, prezidiul marii Adunări Naționale prin decretul nr. 257/1956 a autorizat ca Școala Medie nr. 20 din București să poarte din nou numele de Gheorghe Șincai.
CAROL I
Prin grația lui Dumnezeu si voința națională, Rege al României.
La toți de față și viitori, sănătate.
Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunei Publice sub nr. 2515; Văzând jurnalul Consiliului de Miniștri sub nr. 12 din 3 decembrie 1892; Am decretat si decretăm:
Art. I.
Se aprobă ca din actualele patru clase divizionare complete pe lângă Liceul "Matei Basarab", instalate în vechiul local "Lazăr", să se constituie un al treilea gimnaziu clasic in Capitală, cu numirea: Gimnasiul clasic "George Șincai"'.
Art. II si ultimul.
Ministrul Nostru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor si Instrucțiunei Publice este însărcinat
cu executarea acestui decret.
Dat in București, la 8 decembrie 1892.
MINISTRUL CULTELOR SI INSTRUCȚIUNEI PUBLICE
TAKE IONESCU
Nr. 3913
Monitorul Oficial nr. 204 din 13(25) decembrie 1892, pag. 5935

TAKE IONESCU (1858 -1922)
MINISTRU LA CULTELOR ȘI INSTRUCȚIUNEI PUBLICE ÎNTRE 1891-1895 în cabinetul conservator al lui Lascăr Catargiu, artizanul înființării liceului

PURTAȚI-VA BINE PUI DE ROMÂNI ȘI NU UITATI SI PRE SINCAI


Gheorghe Șincai (1754 - 1816) a fost un istoric, filolog, traducător și scriitor român, reprezentant al ȘcoliiArdelene.
Gheorghe Șincai s-a născut la 28 februarie 1754, la Râciu de Câmpie, azi Șincai,în actualul județ Mureș. Familia Șincai

se trăgea din satul Șinca Veche, din județul Brașov.
A studiat î în Colegiul Reformat din Târgu Mureș, apoi la Cluj, Bistrița, Blaj, Viena și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide”de la Roma.
http://4.bp.blogspot.com/-buJX42qPr9g/TfMbUwIHyJI/AAAAAAAAB9g/QegET_x1YkY/s200/ANTET.jpg
Ca director al învățământului greco-catolic din Transilvania a adus o contribuție fundamentală în acțiunea de răspândire a culturii în mediul rural. A elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tipărită a limbii
române: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae(Viena, 1780).
A depus o muncă asiduă de luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice și contribuind la întemeierea unui
număr impresionant de școli confesionale greco-catolice (în număr de peste 300). În anul 1784 a fost numit director general al școlilor românești unite din întreaga Transilvanie.
În scopuri didactice, a tradus și a elaborat manualele fundamentale:
Abecedarul, Gramatica, Aritmetica șiCatehismul, adaptând sau creând terminologia necesară înțelegerii acestora de către elevi.
În 1811 a publicat lucrarea istorică, scrisă sub forma analelor, intitulată amplu:
Hronica românilor și a maimultor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările și faptele unora față de ale altora nu se pot scrie pre înțeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci și patru de ani culese.
Gheorghe Șincai s-a stins din viață la 2 noiembrie 1816.

LA 45 DE ANI DE LA TERMINAREA LICEULUI