CARTE VECHE: „ ISTORIA BISERICII ROMÂNEȘTI ȘI A VIEȚII RELIGIOASE A ROMÂNILOR” DE NICOLAE IORGA (V)

Mânăstirea Vodița „Legenda, auzită de mulți în deosebite timpuri și, la urmă, pusă și în scris, știe să povestească în ce chip minunatul părinte Nicodim, pe care-l cântă și unele cântece ale Sârbilor, după ce a trecut Dunărea pe veșmântul lui aspru așternut peste valurile răzvrătite, a cutreierat părțile de spre munte ale Ținutului oltean, căutând locul cu căderi de apă despre care era înștiințat în chip minunat că trebuie să cuprindă o nouă zidire bisericească a lui.” „Aici făcu el, și tot cu banii domnești, ai lui Vlaicu, dar, pe urmă, și ai lui Radu, fiul celui d'intâiu ctitor, ai lui Radu și ai soției lui din Bizanț, Doamna Calinichia, și în sfârșit ai lui Dan, fiul acestora, mânăstirea mult mai bine așezată și mai trainic întruchipată, a Tismanei.

Mânăstirea Tismana O făcu în stilul Vodiței, dar cu trei turnuri, și cu mai multe abside; înfățișarea ei de astăzi nu poate să dea, după atâtea reparații….” „La 1385 supt Dan- Vodă, Tismana era gata, și i se dădea cel d'intâiu privilegiu, care fu întărit, peste ceva mai puțin decât doi ani de zile, de către noul Domn al Țerii- Românești, Mircea, care rămase ocrotitorul mânăstirii…” După moartea lui Nicodim în 1406 s-au remarcat mulți dintre ucenicii săi. Unul dintre ei, Agafton a rămas egumen la Tismana, altul Gavril este pus în fruntea soborului la mânăstirea Călimănești, care se uni cu cealaltă ctitorie a lui Mircea Cozia. Aceste mânăstiri alături de „Cotmeana, cea dincolo de Olt, pe plaiurile argeșene - cele trei mânăstiri păziau și vadul Oltului, și drumul către cetatea de scaun a țerii, și erau puternice și folositoare cetăți, ca și Vodița care stăpânia la Porțile - de - fier, și Tismana, care avea aceiași stăpânitoare ca și Gavril dincolo de apă.” Ucenicii lui Nicodim au pătruns în Moldova. „Unul din ei, al cărui nume nu ni-a fost păstrat cu siguranță, a zidit astfel supt Petru-Vodă, contemporanul lui Mircea Munteanul, pe la 1390, o mănăstire de cărturari, care s'a numit, după o cetate apărătoare, - și aceasta după un pârâu din apropiere, - Mânăstirea Neamțului.

Mânăstirea Neamț

Mânăstirea Bistrița

De aici curentul sârbesc se întinse spre apa Bistriței, și de la dânsa s'a numit, mânăstirea Bistrița, întemeiată peste câțiva ani numai, de noul Domn al împăciuirii și oblăduirii pașnice, Alexandru - cel-Bun. În sfârșit, pe Siretiu, în susul apei,mânăstirea Sf. Nicolae din Poiană, lângă Pobrata de mai târziu, e de aceiași proveniență.” „Legenda, auzită de mulți în deosebite timpuri și, la urmă, pusă și în scris, știe să povestească în ce chip minunatul părinte Nicodim, pe care-l cântă și unele cântece ale Sârbilor, după ce a trecut Dunărea pe veșmântul lui aspru așternut peste valurile răzvrătite, a cutreierat părțile de spre munte ale Ținutului oltean, căutând locul cu căderi de apă despre care era înștiințat în chip minunat că trebuie să cuprindă o nouă zidire bisericească a lui.” „Aici făcu el, și tot cu banii domnești, ai lui Vlaicu, dar, pe urmă, și ai lui Radu, fiul celui d'intâiu ctitor, ai lui Radu și ai soției lui din Bizanț, Doamna Calinichia, și în sfârșit ai lui Dan, fiul acestora, mânăstirea mult mai bine așezată și mai trainic întruchipată, a Tismanei. O făcu în stilul Vodiței, dar cu trei turnuri, și cu mai multe abside; înfățișarea ei de astăzi nu poate să dea, după atâtea reparații….” „La 1385 supt Dan- Vodă, Tismana era gata, și i se dădea cel d'intâiu privilegiu, care fu întărit, peste ceva mai puțin decât doi ani de zile, de către noul Domn al Țerii- Românești, Mircea, care rămase ocrotitorul mânăstirii…” După moartea lui Nicodim în 1406 s-au remarcat mulți dintre ucenicii săi. Unul dintre ei, Agafton a rămas egumen la Tismana, altul Gavril este pus în fruntea soborului la mânăstirea Călimănești, care se uni cu cealaltă ctitorie a lui Mircea Cozia. Aceste mânăstiri alături de „Cotmeana, cea dincolo de Olt, pe plaiurile argeșene - cele trei mânăstiri păziau și vadul Oltului, și drumul către cetatea de scaun a țerii, și erau puternice și folositoare cetăți, ca și Vodița care stăpânia la Porțile - de - fier, și Tismana, care avea aceiași stăpânitoare ca și Gavril dincolo de apă.” Ucenicii lui Nicodim au pătruns în Moldova. „Unul din ei, al cărui nume nu ni-a fost păstrat cu siguranță, a zidit astfel supt Petru-Vodă, contemporanul lui Mircea Munteanul, pe la 1390, o mănăstire de cărturari, care s'a numit, după o cetate apărătoare, - și aceasta după un pârâu din apropiere, - Mânăstirea Neamțului. De aici curentul sârbesc se întinse spre apa Bistriței, și de la dânsa s'a numit, mânăstirea Bistrița, întemeiată peste câțiva ani numai, de noul Domn al împăciuirii și oblăduirii pașnice, Alexandru - cel-Bun. În sfârșit, pe Siretiu, în susul apei,mânăstirea Sf. Nicolae din Poiană, lângă Pobrata de mai târziu, e de aceiași proveniență.” Patriarhia din Constantinopol a făcut încercări pline de tact pentru păstrarea drepturilor ierarhice asupra Moldovei. În acest capitol, al vastei lucrări în două volume, Iorga ne prezintă faptul că Petru Vodă a refuzat să primească pe Teodosie trimisul patriarhiei de la Constantinopol, el numind episcop la Cetatea - Albă pe Iosif ruda sa. La fel a procedat și Mircea, sprijinitorul lui Nicodim în Muntenia. „Încă din 1395 se negocia împăcarea, prin care Moldova nu putea înțelege altceva decât recunoașterea lui Iosif, - creat doar după toate normele canonice de Mitropolitul legiuit al Moldovei, cel dela Haliciu, - ca Mitropolit a toată Moldova, ceia ce era cu putință acum, odată ce, dela 1391, Scaunul de Haliciu nu mai era ocupat, spre a folosi Scaunului din Chiev, ocrotit de Lituano – Rusul Iagello.” „Pe urma cercetării făcute de dânșii, se ierta Moldova de afurisenie și se recunoscu ca legală din punct de vedere canonic situația episcopală a lui Iosif. Alexandru – cel Bun ajunse acum Domn Moldovenesc, -întâiu la un loc cu fratele său Bogdan, apoi singur.” „….se redactară scrisorile patriarhale care făcură din Moldova o nouă provincie metropolitană, dezvoltată, neapărat, din episcopia Cetății – Albe, iar din Iosif, scos formal de supt anatemă, cel d'intâiu Mitropolit.” „Astfel din episcopia Cetății –Albe ieșia o Mitropolie moldovenească, precum și din episcopia Vicinei ieșise o Mitropolie românească pentru cellalt principat.” „Astfel se crea și vieții mănăstirești din Moldova acea libertate desăvârșită, prielnică pentru cetit și caligrafie, care nu zăbovi cu roadele ei. Pe când manuscrisele muntene s'au pierdut cele moldovenești se mai află încă, în cuprinsul țerii.” „O sumă de alte volume, cu slova mare, energică, cu câteva încercări de miniaturistică înfățișând pe frontispicii linii ce se împletesc și se taie, împodobite la colțuri cu flori de scaiu, se află în colecțiile Academiei Române, după ce au stat, veacuri întregi, în Neamț, unde așteptaseră răbdător slova frumoasă «pisarii» de mănăstire, cari credeau să-și câștige astfel și un drept la iertarea dumnezeiască a păcatelor.” În partea a II-a lucrării „Legăturile bisericii celei nouă cu catolicismul luptător” autorul prezintă separat luptele din Muntenia și Moldova împotriva influenței acaparatoare a catolicismului. „În Țara - Românească nu se ivise nici un fel de greutăți în calea Bisericii celei nouă. știm printr'o mărturie strecurată în cutare scriere polemică din veacul al XV-lea, că Antim, Mitropolitul dela începutul Domniei lui Mircea, îmbătrânind, a primit cinul călugăresc, adăpostindu-se, de bună seamă, la vre una din mănăstirile domnești mai nouă, Cozia, Călimănești, Cotmeana, și nu la Tismana sau Vodița, centrele «sârbești», pentru care el, Grecul și reprezentantul strictei ierarhii constantinopolitane, nu putea să aibă nicio simpatie deosebită.” „….dan, fiul lui Dan I-ul, stăpânește în bună înțelegere cu regele Împărat Sigismund, pe care-l și aduce în țară împotriva Turcilor, cu cari Dan se luptă, ani întregi de zile, ca om al «Chesarului», acesta n'are nicio înrâurire asupra politicei religioase a acestui Domn. Aceiași politică a dus și Vlad Dracul, fiu a lui Mircea și aliat al lui Sigismund. „Episcopia latină a Argeșului nu rămâne în vacanță.” După mutarea capitalei la Târgoviște consemnăm și aici biserici catolice a Franciscanilor sau „Bărăția” sau Sf. Maria. Aceasta este o dovadă că domnii din veacul XVI-lea „nu se puteau hotărâ a rupe deplin cu catolicismul, ce era în legătură cu politica lor de prietenie față de creștini.” „La hotarele Țerii – Românești însă Severinul pe care din nou îl luase în stăpânire , încredințându-l (1428) cavalerilor Teutoni, Împăratul Sigismund așeză un episcop pe Benedict, care se întâmpină și în 1439, când el capătă dela Papă, în același timp și grija Moldovei, unde catolicismul nu și-ar fi avut reprezentanții ierarhici.” Prozelitismul catolic polonez era foarte puternic în Moldova acelor veacuri. „Alexandru - cel - Bun avea nevoie de vecinii de peste Nistru pentru a-și întări situația.” Este de menționat că prima lui soție a fost catolică. Alexandru a organizat Biserica răsăriteană a Moldovei după ierarhia constantinopolitană. Ca reacție catolică se remarcă învierea episcopiei Siretului. „În timpul când moaștele Sf. Ioan celui Nou se aduceau în Suceava, ajunsă reședință de Mitropolit cu binecuvântarea Patriarchului, lângă Alexandru stătea ca Doamnă o Româncă, ortodoxa Ana”Făcând o paranteză Alexandru cel Bun a avut 4 soții astfel: Margareta de religie catolică decedată; Neacșa (Ana) de religie ortodoxă decedată; Ringala, vara regelui Vladislav al Poloniei, catolică care l-a părăsit; Marina ortodoxă care i-a supraviețuit soțului. Este de remarcat activitatea călugărului Grigorie Țamblac de contracarare a influenței catolice în zona Moldovei, prin predicile sale, prin experiența sa de la Constantinopol unde a fost egumen al mănăstirii Pantocratorul și această calitate a fost unul dintre trimișii Patriarhiei în Moldova. „Episcopul Melchisedec pomenește o notiță pe un cronograf tradus în românește, notiță de bună seamă marginală, care reproduce un antimis al Mitropolitului moldovean Macarie, cu data de 1429. Mitropolitul poartă titlul de «al Moldovlahiei și al părților de lângă Mare». Acest titlu e întru toate corespunzător cu epoca lui Alexandru - cel – Bun, când Moldova se numia bisericește așa:«Moldo-vlahia» - și Domnul își zice astfel în unele din actele sale mai târzii - și când amintirea episcopiei de Cetatea – Albă, de curând anexată apoi la Moldova, trebuia să fie foarte vie.” Mânăstirile lui Alexandru - cel - Bun. „Într'un unghiu de munte din Bucovina de azi, la Moldovița, el făcu o nouă mănăstire, al cărei privilegiu d'intâiu are data de 31 Octombrie 1402 și vine dela Alexandru, care dădu fundației sale două mori în Baia…” „N'avem încă o carte de privilegii pentru mănăstirea de pe malul Siretului, a «Sfântului Nicolae din Poiana Siretului», dar, încă din 1409, Alexandru făcea o danie acestei mănăstiri…” „Bistrița, de lângă apa cu același nume, fu prefăcută de Alexandru, care era să fie și îngropat în cuprinsul ei. Acestei mănăstiri, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, îi hărăzia el la 1422 vama Bârladului…” „Bisericuța de lemn dela Rădăuți, unde era, dela Bogdan - Vodă încoace, gropnița Domnilor Moldovei…..a fost întemeiată din nou, de piatră, supt Alexandru însușii.” „…trebuie să se admită că întemeietorul episcopiei de Roman a fost tot Alexandru – cel – Bun.”„Și fii, nepoții de fii, în luptă pentru stăpânirea Moldovei, ai lui Alexandru – Vodă, sânt darnici față de mănăstiri. Acestea erau așezate la locuri de strâmtoare, de pasuri și de vaduri; ele aveau împrejmuire de ziduri, tare pentru acele vremi, și erau în stare, și să apere o oștire, și s'o primejduiască în trecerea ei.” „…mânăstirea moldovenească din acel timp e scutită, immunis, cum s'ar fi zis în Apus, sau cum zicea atunci în Moldova, cu un cuvânt tătăresc, tarcan. Astfel stătea Biserica Moldovei în preajma Unirii Răsăritului cu Roma, în condiții de organizare și demnitate mult superioare acelora de care se bucura Biserica munteană, intrată răpede la lâncezire.” După: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-vodita-67891.html; http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-tismana-67962.html; http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-neamt-67899.html; http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-bistrita-117642.html; http://istoriiregasite.wordpress.com/2011/04/28/alexandru-cel-bun-domnitorul-cu-patru- sotii.