vineri, 22 octombrie 2010

CARTE VECHE: « LES PENSÉES D’UNE REINE » (I)


În 1882 apare la Paris lucrarea « Les pensées d’une reine » cu o prefaţă de Louis Ulbach.
( http:// www.bnf.fr.)
În carte sunt prezentate câteva gânduri ale reginei Elisabeta a României (1843 -1916) soţia regelui Carol I. Louis Ulbach numit Ferragus s-a născut în Troyes (Dawn) 07 martie 1822 şi a decedat la Paris 16 aprilie 1889, a fost un jurnalist, romancier şi dramaturg francez. A colaborat cu Lamartine şi este apreciat de o mare personalitate a timpului Victor Hugo, care îl îndeamnă să scrie. În 1888 face o călătorie în mai multe ţări din Europa printre care şi România. Acest voiaj este descris în lucrarea : « Csárdás, note şi impresiile unui francez în Austria, Ungaria, România, Anglia, Italia, Elveţia, Belgia, Olanda, Franţa »
Acesta mărturiseşte acesta în prefaţa lucrării « Les pensées d’une reine »:
„Iată gândurile unei femei, ale unei regine; sunt tentat să spun ale unei minunate femei, ale unei regine adevărate, atât de graţioasă şi având plenitudinea sentimentului unei intense feminităţi, atât de melancolică, de o bunătate activă, dar fără iluzii şi eşecuri, de o mare şi simplă demnitate dar şi, afirmând raţiunea şi virtuţile regale…. Eu nu cred că abuzez afirmând că se poate găsi în reflexiile reginei Elisabeta a României o efuziune naivă, dar pătrunzătoare, o indiscreţie a conştiinţei, puţin consimţită de ea. Obligată, prin datorie, de a-şi reţine sinceritatea în public, de a împărţi doar zâmbete, Regina compensează aceasta în singurătate, şi să-şi permită să râdă sau să plângă cu toată uşurinţa. Cea mai mare parte din colecţia de aforisme cuprinde perle adunate pe un fir. În albumul reginei, se simte un caracter spontan, uneori jena unui spirit naiv, arzător, care vibrează de multe ori la aceiaşi lovitură, la acelaşi zgomot şi care sfârşeşte prin a alege ecoul final, dar care abandonează comentariile modulaţiilor diverse ale reflecţiei sale, întotdeauna surprinzătoare şi mai ales întotdeauna trează.”
Autorul prezentării acestei lucrări a fost invitat în cadrul unui voiaj în România să petreacă o zi la Sinaia reşedinţa de vară a cuplului regal. Iată prezentarea locurilor făcută de Ulbach:
„Locul este pitoresc, aduce cu splendorile Elveţiei care se amestecă în această vale a Carpaţilor, cu un fel de reminiscenţă al unui dulce ţinut al Badenului, pentru a forma un decor sever dar încântător. De când regele şi regina s-au apropiat de Sinaia, aici s-au construit frumoase hoteluri, vile elegante; dacă s-ar descoperi o sursă de apă minerală care ar trebui să se găsească aici, dacă s-ar instala un cazinou pentru orice fel de joc adăugat peisajului, Sinaia va deveni un loc de întâlnire cosmopolit, fără rival în această parte a Europei. Aceasta se limitează de a fi un Trianon, puţin mai sălbatic al unei regine care nu dorea la Versailles. Regele Carol a construit în apropiere de Sinaia, mai sus decât toate hotelurile, în plină pădure, un frumos castel, cu trăsături romantice. Deja el a instalat aproape un loc de adunare pentru vânătoare elegant, unde regina a aranjat o mansardă artistică, cu tot ce trebuie pentru a picta miniaturi, pentru a reflecta şi pentru a scrie. Un mic urs pripăşit , dar prudent ataşat, zburdă prin faţa cabanei de meditaţie. Un râuleţ, care-şi dă aere importante în iarnă, serveşte să arate chihlimbarul său acestui urs curtean, însă aminteşte reginei că uneori când era tânără fată, cu pletele în vânt, în pădurea care domina castelul părintesc, mama sa o numea „şuvoi de munte”. Din această cabană trebuiesc consemnate un număr de gânduri care vor urma să fie cuprinse într-unul din poemele, scrise în germană, sub pseudonimul astăzi uitat de Carmen Sylva.
Aşteptând terminarea construcţiei castelului, curtea regală locuia într-o veche mănăstire, admirabil situată, ca toate mânăstirile, purtând încă pe pereţii exteriori picturi bizantine.”
Iată şi o scurtă descriere a cuplului regal făcută de acest scriitor francez.
„Nu a fost nevoie, să citesc, în timpul vizitei mele, ultimul discurs al tronului, pentru a înţelege că îi place să spună direct ceea ce gândeşte. El (Carol I) nu are încă melancolia suveranităţii; dar el nu are infatuarea naivă a începătorului. El este mândru de a fi primit coroana regală a ţării căreia i-a dăruit o armată; însă el este îndeosebi mândru că această coroană este de oţel şi a fost realizată dintr-un tun de la Plevna. O poartă cu seninătatea unui soldat, filozofia unui rege constituţional, încrederea unui bărbat tânăr, plin de bunăvoinţă, indisolubil asociată destinelor unui popor tânăr şi brav.
Regina era în costum popular românesc când am salutat-o. Ea nu poartă nimic din ceea ce la Sinaia era al modă.”

(va urma)




Elizabeth, Queen of Roumania
The Century Illustrated Monthly Magazine August 1884


Coronation of the King and Queen of Roumania at Bucharest
The Illustrated London News, June 11 1881


După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu