CARTE VECHE: " LES PENSÉES D’UNE REINE " (IV)

Iată câteva din gândurile acestei strălucite regine şi promovatoare a feminismului în societatea patriarhală a României din epoca sa:
„Femeia trebuie să sufere în dragoste, să pătimească pentru naştere, să împărtăşească grijile voastre, să conducă casa voastră, să ridice familia, să fie drăguţă şi amabilă mai presus de gura lumii. Ce spuneţi acum de slăbiciunea sa ?”
„Când se dăruieşte femeia crede că pentru a crea o lume, iar bărbatul a crezut că a primit o jucărie, femeia crede că a dat o veşnicie, bărbatul crede că a acceptat plăcerea de o clipă.”
„Poate fi marea sensibilitate a femeilor provenită din magnetismul crescut în sistemul lor. Ele sunt busole vii orientate spre pol, dar abaterile sunt frecvente.”
„Femeia de lume rămâne cu dificultate femeia soţului său”
„Cochetăria nu este întotdeauna o momeală; ea este uneori un scut”
„În ştiinţă, femeile sunt adesea obişnuite să fie desconsiderate, căci ele se tem de savanţii care le apreciază.”
„Femeile sunt înclinate să judece după un singur exemplu pe care îl generalizează; aceasta este ceea ce de multe ori le face pasionante.”
„Se găsesc femei nedrepte, pentru că ele sunt impresionabile; însă impresiile lor sunt adesea mai drepte decât judecata. Aceasta este istoria juriului şi a judecătorilor.”
„O femeie nefericită este o floare expusă în vânt; ea rămâne mult timp la buton, însă când ea ar trebui să înflorească, se estompează.”
„O femeie neînţeleasă este o femeie care nu înţelege pe alţii”
„Pentru că bărbaţilor le lipseşte simţul artistic atunci femeile se machiază; dacă ei vor înţelege pitorescul, pudra va dispare.”
„Bărbatul distruge cu coarnele ca un taur sau cu labele ca ursul; femeia cu dinţii precum şoarecii, sau prin strangulare, ca şarpele.”
„Bărbaţii studiază femeia, precum studiază barometrul, ei nu înţeleg niciodată ziua următoare.”
„Egoismul bărbaţilor a făcut legi mai severe pentru femei, fără să se îndoiască că, prin asta, ei se ridică deasupra lor.”
„Adesea virtutea unei femei trebuie să fie foarte mare, pentru că ea trebuie să sufere pentru doi.”


După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.

CARTE VECHE: " LES PENSÉES D’UNE REINE" (III)

Elisabeta a Romaniei, Principesă de Wied – pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied – (n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania – d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeş) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimulCarmen Sylva, iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.
S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin şi a murit pe data de 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul său se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii României.
Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel prima regină a României.
Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 şi Elisabeta a devenit prima Regină de România.
A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu şi a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.
Elisabeta a ştiut şi beneficiul major al turismului într-o ţară care nu era încă în circuitul turistic internaţional. A iniţiat în acest domeniu o campanie vioaie de publicitate pentru a-şi face cunoscută în străinătate ţara sa adoptivă. Trenul Orient Express făcea o haltă la Sinaia şi călătorii erau găzduiţi la castelul regal.
Ca parte a aceleaşi campanii, România a participat la Expoziţia Universală de la Paris în anii 1867, 1889 şi 1900 cu multe articole lucrate tradiţional de femei, cum ar fi broderii şi tapiţerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin expoziţia Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă şi meşteşuguri).
Talentul său lingvistic desăvârşit, a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană şi engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenţia lui Pierre Loti şi Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: “Acea prinţesă şi poetă germană încântătoare, adorabilă, îşi aduce aminte că florile codrului şi câmpiile “i-au vorbit”".
A scris enorm, peste o mie de poezii, nouzeci de nuvele strânse în patru volume antologice, treizeci de opere dramatice şi patru romane. A scris în limba germană, uneori chiar cu caractere gotice. Opera ei a fost transpusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz sau Adrian Maniu. Se poate menţiona ca un fapt divers că s-a afirmat adesea că poemul "Pestre vârfuri" al lui Mihai Eminescu ar fi doar versiunea modificată în limba română a unui poem scris în limba germană de poeta Carmen Sylva. (Cântecul pădurii-lat.)
Iată principalele sale lucrări:
• Poezii româneşti
• Pelerinajul Dunării (1882)
• Cugetările unei regine (1882)
• O rugăciune (1883)
• Din două lumi (1884)
• Schiţe (1882)
• Printre veacuri (1885), dedicat lui Vasile Alecsandri
• Astra (1882), roman scris în colaborare cu Mite Kremnitz
• Bate la uşă (1887)
• Poşta militară (1887), în colaborare cu Mite Kremnitz, Bonn, 1887
• La voia întâmplării (1888), în colaborare cu Mite Kremnitz
• Poveştile Peleşului (1882)
• Robia Peleşului (1888)
• Răzbunarea şi alte novele (1888)
• Deficit (1890), Bonn
• Rinul meu (1894)
• Vârful cu dor, dramă lirică scrisă în colaborare cu poetul Mihai Eminescu
• Cuibul meu
• Cântece din valea Dâmboviţei
• Cugetările unei regine
• Cântecele mării
A tradus în limba germană multe din operele lui Vasile Alecsandri, de care era legată printr-o puternică prietenie literară.
(va urma)


După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.

CARTE VECHE: " LES PENSÉES D’UNE REINE" (II)

Iată ce spune editorul despre geneza acestei cărţi:
„Am auzit vorbindu-se despre poeziile scrise de Carmen Sylva,însă îmi exprimam regretul de a nu le putea înţelege, când cineva din anturajul reginei mi-a spus:
-Majestatea sa scrie foarte bine în franceză: cereţi să vedeţi albumul său!
Am făcut cererea. A trebuit să insist pentru a înfrânge marea modestie cu care se apăra întotdeauna. Eram perfect decis să găsesc excelent ceea ce voiam să citesc; însă după ce am parcurs o pagină sau două, mirarea şi admiraţia mea au fost atât de sincere, încât le-am tradus printr-o mărturisire a primelor mele decizii de a o complimenta, de a cere cu demnitate să-mi permită critici. Această permisie mi-a fost acordată. Am primit la Paris o copie a manuscrisului. Ce să critic? Nimic, aproape nimic. Mai degrabă de a alege dintr-o abundenţă ceea ce a făcut publicarea dificilă. Am fost puternic impresionat, iar cititorul asemenea mie, de sensul exact al cuvintelor.”
Iată câteva gânduri ale reginei despre om:
„Capul omului este o cutie cu surprize. Ea închide spirite bune şi rele, servită şi apărată de ochi şi urechi, trădată de gură.”
„Studiaţi corpul uman; sufletul nu este departe”
„Onoarea bărbatului poartă armură şi buzdugan; onoarea femeii nu are decât adieri şi parfumuri.”
„Nu este suficient să observi oamenii; trebuie să-i simţi în inima lor.”
(va urma)

Regina în sera sa



După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.

CARTE VECHE: « LES PENSÉES D’UNE REINE » (I)

În 1882 apare la Paris lucrarea « Les pensées d’une reine » cu o prefaţă de Louis Ulbach.

( http:// www.bnf.fr.)

În carte sunt prezentate câteva gânduri ale reginei Elisabeta a României (1843 -1916) soţia regelui Carol I. Louis Ulbach numit Ferragus s-a născut în Troyes (Dawn) 07 martie 1822 şi a decedat la Paris 16 aprilie 1889, a fost un jurnalist, romancier şi dramaturg francez. A colaborat cu Lamartine şi este apreciat de o mare personalitate a timpului Victor Hugo, care îl îndeamnă să scrie. În 1888 face o călătorie în mai multe ţări din Europa printre care şi România. Acest voiaj este descris în lucrarea : « Csárdás, note şi impresiile unui francez în Austria, Ungaria, România, Anglia, Italia, Elveţia, Belgia, Olanda, Franţa »
Acesta mărturiseşte acesta în prefaţa lucrării « Les pensées d’une reine »:
„Iată gândurile unei femei, ale unei regine; sunt tentat să spun ale unei minunate femei, ale unei regine adevărate, atât de graţioasă şi având plenitudinea sentimentului unei intense feminităţi, atât de melancolică, de o bunătate activă, dar fără iluzii şi eşecuri, de o mare şi simplă demnitate dar şi, afirmând raţiunea şi virtuţile regale…. Eu nu cred că abuzez afirmând că se poate găsi în reflexiile reginei Elisabeta a României o efuziune naivă, dar pătrunzătoare, o indiscreţie a conştiinţei, puţin consimţită de ea. Obligată, prin datorie, de a-şi reţine sinceritatea în public, de a împărţi doar zâmbete, Regina compensează aceasta în singurătate, şi să-şi permită să râdă sau să plângă cu toată uşurinţa. Cea mai mare parte din colecţia de aforisme cuprinde perle adunate pe un fir. În albumul reginei, se simte un caracter spontan, uneori jena unui spirit naiv, arzător, care vibrează de multe ori la aceiaşi lovitură, la acelaşi zgomot şi care sfârşeşte prin a alege ecoul final, dar care abandonează comentariile modulaţiilor diverse ale reflecţiei sale, întotdeauna surprinzătoare şi mai ales întotdeauna trează.”
Autorul prezentării acestei lucrări a fost invitat în cadrul unui voiaj în România să petreacă o zi la Sinaia reşedinţa de vară a cuplului regal. Iată prezentarea locurilor făcută de Ulbach:
„Locul este pitoresc, aduce cu splendorile Elveţiei care se amestecă în această vale a Carpaţilor, cu un fel de reminiscenţă al unui dulce ţinut al Badenului, pentru a forma un decor sever dar încântător. De când regele şi regina s-au apropiat de Sinaia, aici s-au construit frumoase hoteluri, vile elegante; dacă s-ar descoperi o sursă de apă minerală care ar trebui să se găsească aici, dacă s-ar instala un cazinou pentru orice fel de joc adăugat peisajului, Sinaia va deveni un loc de întâlnire cosmopolit, fără rival în această parte a Europei. Aceasta se limitează de a fi un Trianon, puţin mai sălbatic al unei regine care nu dorea la Versailles. Regele Carol a construit în apropiere de Sinaia, mai sus decât toate hotelurile, în plină pădure, un frumos castel, cu trăsături romantice. Deja el a instalat aproape un loc de adunare pentru vânătoare elegant, unde regina a aranjat o mansardă artistică, cu tot ce trebuie pentru a picta miniaturi, pentru a reflecta şi pentru a scrie. Un mic urs pripăşit , dar prudent ataşat, zburdă prin faţa cabanei de meditaţie. Un râuleţ, care-şi dă aere importante în iarnă, serveşte să arate chihlimbarul său acestui urs curtean, însă aminteşte reginei că uneori când era tânără fată, cu pletele în vânt, în pădurea care domina castelul părintesc, mama sa o numea „şuvoi de munte”. Din această cabană trebuiesc consemnate un număr de gânduri care vor urma să fie cuprinse într-unul din poemele, scrise în germană, sub pseudonimul astăzi uitat de Carmen Sylva.
Aşteptând terminarea construcţiei castelului, curtea regală locuia într-o veche mănăstire, admirabil situată, ca toate mânăstirile, purtând încă pe pereţii exteriori picturi bizantine.”
Iată şi o scurtă descriere a cuplului regal făcută de acest scriitor francez.
„Nu a fost nevoie, să citesc, în timpul vizitei mele, ultimul discurs al tronului, pentru a înţelege că îi place să spună direct ceea ce gândeşte. El (Carol I) nu are încă melancolia suveranităţii; dar el nu are infatuarea naivă a începătorului. El este mândru de a fi primit coroana regală a ţării căreia i-a dăruit o armată; însă el este îndeosebi mândru că această coroană este de oţel şi a fost realizată dintr-un tun de la Plevna. O poartă cu seninătatea unui soldat, filozofia unui rege constituţional, încrederea unui bărbat tânăr, plin de bunăvoinţă, indisolubil asociată destinelor unui popor tânăr şi brav.
Regina era în costum popular românesc când am salutat-o. Ea nu poartă nimic din ceea ce la Sinaia era al modă.”

(va urma)




Elizabeth, Queen of Roumania
The Century Illustrated Monthly Magazine August 1884

Coronation of the King and Queen of Roumania at Bucharest
The Illustrated London News, June 11 1881

După:
- "Les pensées d’une reine"- Paris - 1882-http:// www.bnf.fr.;
- http://femeiasecolului21.ro/regina-elisabeta-a-romaniei;
- http://www.tkinter.smig.net/CarmenSylva/Gallery.